.
Tensiuni anglo-argentiniene
0La 1 aprilie 1982 a început războiul dintre Anglia şi Argentina pentru insulele Falkland, sau Malvine după cum sunt numite de argentinieni.
Sunt nenumarate exemple în istorie, atunci când prestigiul britanic a fost lezat, ca în războiul cu Argentina pentru insulele Falkland (insulele Malvine), în 1982, răspunsul a fost unul pe măsură, adică militar.
În 2012 se împlinesc 30 de la războiul în cauză, relaţiile dintre cele două ţări au rămas încordate, iar conflictul a rămas unul îngheţat.
Pe fondul unor declaraţii ale şefului statului argentinian, preşedintele Cristina Kirchner, Londra a recţionat imediat.
Marina Regală a Marii Britanii a trimis în Atlanticul de sud un distrugător nou, pentru o "misiune de rutină", negând vreo legătură cu împlinirea a 30 de ani de la războiul insulelor Malvine (Falkland), cauză a unei creşteri a tensiunilor anglo-argentiniene.
Trimiterea în Atlanticul de sud a HNS Dauntless era planificată de mult timp, spun britanicii, pentru a calma oarecum lucrurile. Ar fi vorba de o misiune de rutină pentru înlocuirea unei alte nave de patrulare, a precizat un purtător de cuvânt al Marinei Regale. El a reamintit că Marea Britanie a menţinut în permanenţă o navă de război în zona arhipelagului Malvinelor, care se află sub dominaţie britanică din 1833 şi asupra căruia Argentina continuă să-şi revendice suveranitatea după ce l-a ocupat pentru scurt timp, în 1982.
Nava HMS Dauntless este prima dintr-o serie de şase distrugătoare ultramoderne de tip 45, comandate de Marina Regală. Potrivit purtătorului de cuvânt, trimiterea sa în Altanticul de sud nu constituie o escaladare a schimbului dur de replici între guvernul de la Londra şi cel de la Buenos Aires, care se acuză reciproc de "colonialism".
Prinţul William al Marii Britanii "va fi detaşat în însulele Falkland (denumirea britanică a arhipelagului) între februarie şi martie, însă aceasta constituie o procedură operaţională normală şi de rutină", a mai declarat aceeaşi sursă.
Prinţul, al doilea în ordinea succesiunii la tron, îşi va finaliza cu această ocazie formarea ca pilot de elicopter pentru operaţiuni de supraveghere şi salvare.
Razboiul din Insulele Falkland a fost un conflict între Argentina şi Marea Britanie, desfăşurat între martie şi iunie 1982. După surprinzătorul atac al argentinienilor asupra insulelor Falkland, britanicii au reuşit să păstreze controlul, în acord cu dorinţa locuitorilor.
În Argentina, urmarea războiului a fost căderea juntei militare şi restaurarea regimului democratic.
Insulele Falkland au o populaţie de aproximativ 3500 de locuitori anglo-saxoni, un produs intern brut de 75 de milioane de dolari. Firme private au început recent exploararea platoului continental pentru extragerea resurselor pe care preşedintele Argentinei, Cristina Kirchnner le-a declarat „un dezastru ecologic".
Insulele Falkland situate în Oceanul Atlantic de Sud, la aproximativ 500 de km de coasta statului Argentina şi la 13.000 de kilometri de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord au fost denumite astfel în onoarea Trezorierului Marinei britanice, vicecontele Falkland, de către primul european a cărui debarcare în arhipelag este consemnată oficial, căpitanul englez John Strong (1690). Acestea cuprind două insule principale, Falklandul de Vest şi Falklandul de Est, ultima găzduind capitala coloniei, Port Stanley, şi un număr de circa 200 de insule mai mici printre care se numără Georgia de Sud şi Sandwich de Sud care nu aparţin arhipelagului, dar sunt dependente de acesta.
Stapânirea insulelor Falkland a fost îndelung disputată. În secolul al XIV-lea, francezii au reclamat primii dreptul de ocupare a insulelor. Spaniolii i-au alungat pe francezi, dupa care au cedat insulele, Angliei.
Argentina şi-a obţinut independenţa de sub dominaţia spaniola în 1816, şi au ocupat insulele Falkland în 1820. În 1833, insulele au fost colonizate de britanici, cu toate că Argentina a continuat să revendice aceste teritorii.
În secolul XX, guvernanţii britanici au privit disputa cu Argentina ca pe o problema minoră. Locuitorii de origine britanică au refuzat să facă parte din statul argentinian, invocând articolul 73 din Carta Natiunilor Unite pentru a-şi susţine poziţia.
În 1965, în urma rezoluţiei 2065 a Natiunilor Unite, Marea Britanie şi Argentina au pornit negocierile privitoare la viitorul insulelor, dar lucrurile s-au schimbat, 17 ani mai târziu.
Argentina a devenit o dictatură militară în 1976, confruntându-se cu grave probleme economice şi sociale, în special cauzate de guerilele de stânga (Montoneros). În 1981 a fost obţinută o victorie sângeroasă asupra Montoneros, dar economia a fost afectată de o inflaţie galopanta de 140 %.
Generalul Galtieri a venit la putere în decembrie 1981. Ca în multe alte state latino-americane în care puterea era deţinută de o juntă militară, discursul şefului statului a fost ultra-nationalist.
Marina regală britanica a fost prezentă în apele insulelor Falkland din 1981, cu toate că britanicii au sperat că Argentina nu va invada insulele.
Planul de invazie a fost pus la punct de amiralul Jorge Anaya, comandant al marinei argentiniene, un anti-britanic visceral. Atacul a fost precedat de ocuparea insulei Georgia de Sud (situata la 800 de mile est de insulele Falkland), în 19 martie 1982, de un grup de “patrioţi civili” argentinieni. În 25 martie, HMS Endurance, o nava a flotei regale antarctice, a primit ordinul de a-i evacua pe civili, dar a fost blocată de trei nave de război argentiniene şi obligată să se retragă.
În 30 martie 1982, serviciile secrete britanice pentru grupul statelor latino-americane afirmau ca invazia nu este iminentă, împotriva evidenţei că flota argentiniană concentra trupe în Puerto Belgrano.
În timpul ruperii formale a relaţiilor diplomatice, Peru a reprezentat interesele diplomatice argentiniene în Marea Britanie, iar Elveţia a reprezentat interesele englezilor în Argentina. Peruanii şi elveţienii au făcut eforturi diplomatice pentru a evita războiul.
Va urma
Sunt nenumarate exemple în istorie, atunci când prestigiul britanic a fost lezat, ca în războiul cu Argentina pentru insulele Falkland (insulele Malvine), în 1982, răspunsul a fost unul pe măsură, adică militar.
În 2012 se împlinesc 30 de la războiul în cauză, relaţiile dintre cele două ţări au rămas încordate, iar conflictul a rămas unul îngheţat.
Pe fondul unor declaraţii ale şefului statului argentinian, preşedintele Cristina Kirchner, Londra a recţionat imediat.
Marina Regală a Marii Britanii a trimis în Atlanticul de sud un distrugător nou, pentru o "misiune de rutină", negând vreo legătură cu împlinirea a 30 de ani de la războiul insulelor Malvine (Falkland), cauză a unei creşteri a tensiunilor anglo-argentiniene.
Trimiterea în Atlanticul de sud a HNS Dauntless era planificată de mult timp, spun britanicii, pentru a calma oarecum lucrurile. Ar fi vorba de o misiune de rutină pentru înlocuirea unei alte nave de patrulare, a precizat un purtător de cuvânt al Marinei Regale. El a reamintit că Marea Britanie a menţinut în permanenţă o navă de război în zona arhipelagului Malvinelor, care se află sub dominaţie britanică din 1833 şi asupra căruia Argentina continuă să-şi revendice suveranitatea după ce l-a ocupat pentru scurt timp, în 1982.
Nava HMS Dauntless este prima dintr-o serie de şase distrugătoare ultramoderne de tip 45, comandate de Marina Regală. Potrivit purtătorului de cuvânt, trimiterea sa în Altanticul de sud nu constituie o escaladare a schimbului dur de replici între guvernul de la Londra şi cel de la Buenos Aires, care se acuză reciproc de "colonialism".
Prinţul William al Marii Britanii "va fi detaşat în însulele Falkland (denumirea britanică a arhipelagului) între februarie şi martie, însă aceasta constituie o procedură operaţională normală şi de rutină", a mai declarat aceeaşi sursă.
Prinţul, al doilea în ordinea succesiunii la tron, îşi va finaliza cu această ocazie formarea ca pilot de elicopter pentru operaţiuni de supraveghere şi salvare.
Razboiul din Insulele Falkland a fost un conflict între Argentina şi Marea Britanie, desfăşurat între martie şi iunie 1982. După surprinzătorul atac al argentinienilor asupra insulelor Falkland, britanicii au reuşit să păstreze controlul, în acord cu dorinţa locuitorilor.
În Argentina, urmarea războiului a fost căderea juntei militare şi restaurarea regimului democratic.
Insulele Falkland au o populaţie de aproximativ 3500 de locuitori anglo-saxoni, un produs intern brut de 75 de milioane de dolari. Firme private au început recent exploararea platoului continental pentru extragerea resurselor pe care preşedintele Argentinei, Cristina Kirchnner le-a declarat „un dezastru ecologic".
Insulele Falkland situate în Oceanul Atlantic de Sud, la aproximativ 500 de km de coasta statului Argentina şi la 13.000 de kilometri de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord au fost denumite astfel în onoarea Trezorierului Marinei britanice, vicecontele Falkland, de către primul european a cărui debarcare în arhipelag este consemnată oficial, căpitanul englez John Strong (1690). Acestea cuprind două insule principale, Falklandul de Vest şi Falklandul de Est, ultima găzduind capitala coloniei, Port Stanley, şi un număr de circa 200 de insule mai mici printre care se numără Georgia de Sud şi Sandwich de Sud care nu aparţin arhipelagului, dar sunt dependente de acesta.
Stapânirea insulelor Falkland a fost îndelung disputată. În secolul al XIV-lea, francezii au reclamat primii dreptul de ocupare a insulelor. Spaniolii i-au alungat pe francezi, dupa care au cedat insulele, Angliei.
Argentina şi-a obţinut independenţa de sub dominaţia spaniola în 1816, şi au ocupat insulele Falkland în 1820. În 1833, insulele au fost colonizate de britanici, cu toate că Argentina a continuat să revendice aceste teritorii.
În secolul XX, guvernanţii britanici au privit disputa cu Argentina ca pe o problema minoră. Locuitorii de origine britanică au refuzat să facă parte din statul argentinian, invocând articolul 73 din Carta Natiunilor Unite pentru a-şi susţine poziţia.
În 1965, în urma rezoluţiei 2065 a Natiunilor Unite, Marea Britanie şi Argentina au pornit negocierile privitoare la viitorul insulelor, dar lucrurile s-au schimbat, 17 ani mai târziu.
Argentina a devenit o dictatură militară în 1976, confruntându-se cu grave probleme economice şi sociale, în special cauzate de guerilele de stânga (Montoneros). În 1981 a fost obţinută o victorie sângeroasă asupra Montoneros, dar economia a fost afectată de o inflaţie galopanta de 140 %.
Generalul Galtieri a venit la putere în decembrie 1981. Ca în multe alte state latino-americane în care puterea era deţinută de o juntă militară, discursul şefului statului a fost ultra-nationalist.
Marina regală britanica a fost prezentă în apele insulelor Falkland din 1981, cu toate că britanicii au sperat că Argentina nu va invada insulele.
Planul de invazie a fost pus la punct de amiralul Jorge Anaya, comandant al marinei argentiniene, un anti-britanic visceral. Atacul a fost precedat de ocuparea insulei Georgia de Sud (situata la 800 de mile est de insulele Falkland), în 19 martie 1982, de un grup de “patrioţi civili” argentinieni. În 25 martie, HMS Endurance, o nava a flotei regale antarctice, a primit ordinul de a-i evacua pe civili, dar a fost blocată de trei nave de război argentiniene şi obligată să se retragă.
În 30 martie 1982, serviciile secrete britanice pentru grupul statelor latino-americane afirmau ca invazia nu este iminentă, împotriva evidenţei că flota argentiniană concentra trupe în Puerto Belgrano.
În timpul ruperii formale a relaţiilor diplomatice, Peru a reprezentat interesele diplomatice argentiniene în Marea Britanie, iar Elveţia a reprezentat interesele englezilor în Argentina. Peruanii şi elveţienii au făcut eforturi diplomatice pentru a evita războiul.
Va urma
.
.
.
|
||||||
.
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Redactor șef | Florin Aluaș | e-mail: florin.aluas@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Senior editor | Ioan Cernucan | e-mail: ioan.cernucan@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Redactori: | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Bianca Sara | e-mail: bianca.sara@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ionela Pahone | e-mail: ionela.pahone@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Iulia Bartha | e-mail: iulia.bartha@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Reporter special | Patricia Negrea | e-mail: patricia.negrea@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Colaboratori: | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Zaharia Cotoc | e-mail: zaharia.cotoc@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| av. Mihai Rapcea | e-mail: mihai.rapcea@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Cristian Nicolae | e-mail: cristian.nicolae@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Design | Valer Igna | e-mail: design@awadesign.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Bistrita24.ro beneficiază de serviciile tel.:0727 673 376; 0788 170 544 |