La ora actuală puterea face eforturi propagandistice uriaşe, prin vectorii de imagine pe care îi controlează, cu intenţia clară de a-i pune pe toţi politicienii în aceeaşi oală cu mizerie şi lături, pentru disiparea responsabiltăţilor şi reducerea popularităţii adversarilor politici la acelaşi nivel cu a PD-L.
Mai mult, Băsescu şi PD-L intenţionează să umple locul, încercând să-şi plaseze oamenii, o aşa-zisă societate civilă inexistentă, în fruntea protestatarilor din Piaţa Universităţii, dar şi din oraşele unde oamenii ies în stradă, inclusiv la Bistriţa. De la venirea la putere a actualului regim în 2005, societatea civilă din România a fost neutralizată, ea devenind un fel de Coloana a 5-a, a PD-L-ului şi a lui Băsescu.
Un punct de cotitură al protestelor din România l-a constituit semnalul dat de Departamentul de Stat al SUA care a fost transmis autorităţilor de la Bucureşti, iniţial pe canale diplomatice, ulterior prin presă şi opiniei publice. Din acel moment s-a observat o schimbare de atitudine a forţelor de ordine, s-a renunţat la percheziţiile corporale, comportamentul acestora a devenit mai uman.
Cei de la putere au înţeles că îmbrâncelile cu protestatarii şi reacţia disproporţionată le fac un mare deserviciu de imagine.
Nu este exclus ca structurile de informaţii să joace la două capete, având în vedere prelungirea protestelor în timp, dar şi extinderea acestora peste hotare, în principalele comunităţi unde s-au stabilit români.
Tactica structurilor informative de a provoca mici conflicte în locurile unde oamenii au ieşit în stradă, a avut drept scop să alimenteze elanul protestatarilor. Procedând astfel, acest lucru a creat impresia PD-L-ului şi lui Băsescu că acţionează după o strategie care îl protejează, ţinând la distanţă de Piaţa Universităţii, dar şi de locurile unde oamenii au ieşit în stradă în alte localităţi, oamenii obişnuiţi.
Pentru cei de la putere situaţia a devenit un coşmar care prelungeşte agonia. Piaţa Universităţii şi toate locurile din capitalele de judeţ unde oamenii ies în stradă zi de zi, dar şi ieşirile în stradă a românilor din străinătate reflectă climatul general de opinie din societatea românescă, fiecare zi de miting erodează implacabil actuala Putere.
Structurile informative, aşa cum este de fapt normal, au antene în toate straturile societăţii, inclusiv în presă, controlează instituţii de sondare a opiniei publice. Este mai mult decât evident că dacă predicţiile care se fac indică o schimbare, se vor orienta spre aceasta.
Istoria a demonstrate-o cel puţin la noi, că de fiecare dată când şansele schimbării sunt mai mari decât ale continuităţii la Putere, schimbarea de macaz se va produce inevitabil. Nu cred că este nevoie să amintim de 1996, de 2000, de 2004, când Iliescu, Constantinescu şi apoi din nou Iliescu au fost ”abandonaţi” la propriu de către “servicii”, în special în ultimul an de mandat.
Este iluzoriu să se creadă că şeful statului controlează “serviciile”, din contră situaţia este pe dos. De fiecare dată acestea au controlat puterea, iar în momentul când au constatat că gluma se îngroaşă, au schimbat macazul.
Actuala situaţie se datorează exclusiv preşedintelui Traian Băsescu. Cu de la sine putere, trecând peste toţi şi toate, acesta a făcut din 2012 un an electoral inclusiv pentru preşedinţie, întrucât se va merge pe o tactică folosită la jocul de pocher, “totul sau nimic”. Este evident pentru orice om cu scaun la cap că şansele PD-L sunt infime, în situaţia că nu se recurge la o fraudare masivă a votului.
În această situaţie, implozia regimului Băsescu reprezintă calea cea mai sigură de a evita excese incontrolabile ale preşedintelui României. Regimul portocaliu şi Băsescu vor fi sprijiniţi să se ducă la vale, la fel cum s-a procedat cu Ceauşescu.
Desigur, este un punct de vedere.
Va urma
.