5
Share on Facebook
400.000 de lei, mai precis patru miliarde de lei vechi a prevăzut anul acesta Consiliul Judeţean la secţiunea „alte servicii în domeniile culturii, recreerii şi religiei plus refacere simboluri judeţ”. Ultima oară când a fost folosit acest cuvânt - „simboluri”, de onor conducerea CJ, a fost vorba de crucea de la Piatra Fântânele, un moft al IPS Bartolomeu în care s-au aruncat bani cu nemiluita în vremuri grele. Credeam că s-a terminat povestea asta, dar nici vorbă.
Fireşte că habar nu avem la ce va folosi conducerea CJ cei 400.000 de lei. În proiectul de buget supus cică dezbaterii publice nu se oferă astfel de informaţii poporului. Plebea nu trebuie să ştie mai mult de o cifră. De ce să ştie? Oricum banii vor fi folosiţi cum „va vrea muşchii puterii” fiindcă, nu-i aşa, puterea are muşchi.
Pot continua la nesfârşit să fac apologia puterii, dar nu cred că va folosi cuiva. Ce vreau să discut eu aici este despre ideea de „simbol al judeţului”. Aşa cum s-a demonstrat deja, în accepţiunea domnilor din Palatul Administrativ, „simbolul judeţului” trebuie să fie, după câte mi-am dat seama, o construcţie mare, mare, mare în care să se scurgă, în fundaţie, bani mulţi, atât de mulţi încât să avem impresia că nu se putea altfel. Simbolul trebuie să fie undeva la graniţă, să strălucească ca un pom de Crăciun cu pene şi să necesite multiple „vizite de lucru” în trio-ul Liviu Rusu – Luca Iancu – Vasile Negruşeri, trio care are astfel scuza bună că e de negăsit la birou. E clar până aici?
Crucea de la Piatra Fântânele este însă mai mult decât un „simbol al judeţului”. E simbolul felului în care se pot toca banii publici fără jenă cu acompaniamentul dramatic al corului format din aleşii PDL, intonând veşnic la unison ce i se ordonă, şi cu aportul considerabil al celor care sună ca nişte cutii goale la coada L, trei Doamne şi toţi trei. E foarte posibil ca cei 400.000 de lei să fie alocaţi pentru desăvârşirea operei cu un soare care să fie montat în vârf şi care să strălucească şi ziua, nu doar noaptea.
În cazul în care opera nu va fi desăvârşită în acest hal, atunci poate că facem alte simboluri, de ce nu? Aş propune ca unul să fie pe DJ 173, la Milaş, la intrarea dinspre Mureş. Drumul e atât de rău încât, dacă şoferii se vor uita la simbol, poate că vor cădea cu toţii în aceeaşi groapă, o vor astupa şi nu va mai fi nevoie de asfaltare. Altul nu ar fi rău să fie pus la Teaca, pe DN 15 A, lângă Cabana Izvorul. Acolo aş pune pe un panou uriaş o bucată de asfalt... cea care lipseşte, ca să înţeleagă tot românul că s-a terminat Ţinutul Secuiesc şi zona protejată de UDMR. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit.
Mie povestea asta cu simbolurile, dincolo de orice spălare de bani despre care se vorbeşte şi pentru care nu avem dovezi, mi se pare o mostră vie a expresiei „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”.
Nu spun că nu e nevoie de simboluri, dar înainte să ne gândim la ele poate asfaltăm nişte drumuri, poate ne mişcăm mai cu talent pe DJ 151 care bate pasul pe loc de mai bine de un an. Poate că facem curăţenie în propria casă, plantăm grădina şi apoi invităm pe cineva să o viziteze.
Nu aşa se fac lucrurile oare?
FOTO: theologhia.wordpress.com
|