.
Din istoria serviciilor secrete româneşti XI Eugen Cristescu 5
0Este un fapt recunoscut de majoritatea istoricilor, dacă Serviciul Secret de Informaţii al Armatei române a fost creaţia exclusivă a lui Mihail Moruzov, Serviciul Special de Informaţii reorganizat în toamna anului 1940 a purtat din toate punctele de vedere, structural, concepţional, tehnico-metodologic, amprenta personalitatăţii de excepţie a lui Eugen Cristescu.
„Omul de taină al mareşalului” Ion Antonescu, Eugen Cristescu a îndeplinit una dintre cele mai controversate, misterioase şi deloc invidiate funcţii din administraţia statului, aceea de director general al Serviciului Special de Informaţii.
La 15 noiembrie 1940, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, prin Înalt Decret Regal, Eugen Cristescu a fost numit director general al Serviciului Special de Informaţii.
În calitate de director al Siguranţei Statului şi apoi de şef al SSI, Eugen Cristescu a avut un rol determinant împotriva bolşevizării şi fascizării României.
Dacă în opinia liderilor mişcărilor extremiste din România, comunistă şi legionară, Eugen Cristescu era conceput ca o figură „odioasă”, în cercurile politice democratice, din ţară şi străinătate, se bucura de aprecieri favorabile. Toate acestea subliniau profesionalismul său în materie de apărare a siguranţei şi ordinii constituţionale a statului. Aceste calităţi l-au făcut să devină membru al Comisiei Internaţionale de Politie, cu sediul la Haga.
A fost un poliţist, ulterior un cadru de informaţii respectat, cu întinse legături şi relaţii de specialitate cu şefii serviciilor de siguranţă şi de informaţii din multe state europene cu tradiţie democratică.
A fost trimis de statul român în interes de serviciu şi pentru specializare în cultura tehnică-poliţienească şi de informatii la Viena, Varşovia, Cracovia, Praga, Berlin, Haga, Bruxelles, Paris, Roma, Napoli, Genoa etc.
Întrucât Nicolae Titulescu îl aprecia foarte mult, acesta a intervenit pentru ca Eugen Cristescu să fie admis să studieze la Scotland Yard, la Londra, asupra cooperării internaţionale în materie de poliţie. În urma acestor stagii în străinatate, Cristescu a acumulat o impresionantă bibliotecă cu volume de specialitate în domeniul „poliţiei ştiintifice”.
Toate acestea i-au servit ulterior la pregătirea Legii de organizare a Poliţiei Române din 1929, una dintre cele mai bune legi din Europa, la acea data, la elaborarea căreia şi-a adus o contribuţie importantă.
Cu toate acestea, poziţia sa a fost puternic zdruncinată la începutul anului 1934, ca urmare a transferului din funcţia de director general al Siguranţei Statului, într-o funcţie de conducere în Administraţia Ministerului de Interne. Motivul real al acestui transfer se pare că l-a constituit refuzul de a se preta la amestecul în combinaţiile politice ale partidelor, acţiune sugerată de cercurile Palatului Regal.
Mai mult, în calitate de « functionar de stat » integru, poziţionat permanent deasupra oricaror intrigi politice, Cristescu, şi-a dat „demisia de onoare” din funcţia de director general al Poliţiei de Siguranţă, luând asupra sa „lipsa de vigilenţă a organelor Siguranţei ” ca urmare a asasinatului realizat de legionari asupra primului ministru I.G. Duca.
Un gest aproape inexistent în zilele noastre.
Relaţia dintre generalul Ion Antonescu şi Eugen Cristescu se stabilise în decembrie 1933, atunci când generalul , în calitate de şef al Statului Major al Armatei Române, iar Cristescu de director al Siguranţei Statului şi Nicolae Titulescu, ministru de externe, au analizat împreună pericolul extremismului legionar.
Devenit conducator al statului şi neavând rezultate concrete în domeniul informaţiilor, după două luni de guvernare, generalul Ion Antonescu şi-a adus aminte de Eugen Cristescu.
Două condiţii fundamentale a pus Eugen Cristescu generalului Ion Antonescu, pentru a accepta funcţia de şef al SSI.
Prima condiţie, „fără legionari în SSI”, paradoxal, deşi România era stat naţional-legionar, începând cu 14 septembrie 1940, prin Înalt Decret Regal. Tradus în limbajul politic de astăzi, condiţia pusa de Cristescu lui Antonescu se numeşte „echidistanţă politică”.
A doua condiţie, „activitatea SSI să se desfaşoare pe baza unei legi organice”. A fost o premieră în istoria serviciilor de informaţii când o astfel de instituţie accepta să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei legi publicate în „Monitorul Oficial”.
A fost vorba despre Legea din 15 noiembrie 1940 privind organizarea si functionarea Serviciului Special de Informaţii.
Ar fi normal ca şi astazi, aceste condiţii de bază care direcţionează activitatea de intelligence într-un stat democratic, echidistanţa politică şi legalitatea, să reprezinte două principii fundamentale care să nu poată fi încălcate.
Dacă la acestea mai adăugăm şi Oficiul pentru Centralizarea Informaţiilor, structură creată de acelaşi Eugen Cristescu, din care făceau parte câte doi reprezentanţi ai fiecărui serviciu de informaţii, Secţia a II-a a Armatei, Siguranţa Statului, Jandarmerie, Politia, poate înţelegem mai bine ceea ce tradiţia ne obligă faţă de rolul unei Comunităţi Naţionale de Informaţii.
„Omul de taină al mareşalului” Ion Antonescu, Eugen Cristescu a îndeplinit una dintre cele mai controversate, misterioase şi deloc invidiate funcţii din administraţia statului, aceea de director general al Serviciului Special de Informaţii.
La 15 noiembrie 1940, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, prin Înalt Decret Regal, Eugen Cristescu a fost numit director general al Serviciului Special de Informaţii.
În calitate de director al Siguranţei Statului şi apoi de şef al SSI, Eugen Cristescu a avut un rol determinant împotriva bolşevizării şi fascizării României.
Dacă în opinia liderilor mişcărilor extremiste din România, comunistă şi legionară, Eugen Cristescu era conceput ca o figură „odioasă”, în cercurile politice democratice, din ţară şi străinătate, se bucura de aprecieri favorabile. Toate acestea subliniau profesionalismul său în materie de apărare a siguranţei şi ordinii constituţionale a statului. Aceste calităţi l-au făcut să devină membru al Comisiei Internaţionale de Politie, cu sediul la Haga.
A fost un poliţist, ulterior un cadru de informaţii respectat, cu întinse legături şi relaţii de specialitate cu şefii serviciilor de siguranţă şi de informaţii din multe state europene cu tradiţie democratică.
A fost trimis de statul român în interes de serviciu şi pentru specializare în cultura tehnică-poliţienească şi de informatii la Viena, Varşovia, Cracovia, Praga, Berlin, Haga, Bruxelles, Paris, Roma, Napoli, Genoa etc.
Întrucât Nicolae Titulescu îl aprecia foarte mult, acesta a intervenit pentru ca Eugen Cristescu să fie admis să studieze la Scotland Yard, la Londra, asupra cooperării internaţionale în materie de poliţie. În urma acestor stagii în străinatate, Cristescu a acumulat o impresionantă bibliotecă cu volume de specialitate în domeniul „poliţiei ştiintifice”.
Toate acestea i-au servit ulterior la pregătirea Legii de organizare a Poliţiei Române din 1929, una dintre cele mai bune legi din Europa, la acea data, la elaborarea căreia şi-a adus o contribuţie importantă.
Cu toate acestea, poziţia sa a fost puternic zdruncinată la începutul anului 1934, ca urmare a transferului din funcţia de director general al Siguranţei Statului, într-o funcţie de conducere în Administraţia Ministerului de Interne. Motivul real al acestui transfer se pare că l-a constituit refuzul de a se preta la amestecul în combinaţiile politice ale partidelor, acţiune sugerată de cercurile Palatului Regal.
Mai mult, în calitate de « functionar de stat » integru, poziţionat permanent deasupra oricaror intrigi politice, Cristescu, şi-a dat „demisia de onoare” din funcţia de director general al Poliţiei de Siguranţă, luând asupra sa „lipsa de vigilenţă a organelor Siguranţei ” ca urmare a asasinatului realizat de legionari asupra primului ministru I.G. Duca.
Un gest aproape inexistent în zilele noastre.
Relaţia dintre generalul Ion Antonescu şi Eugen Cristescu se stabilise în decembrie 1933, atunci când generalul , în calitate de şef al Statului Major al Armatei Române, iar Cristescu de director al Siguranţei Statului şi Nicolae Titulescu, ministru de externe, au analizat împreună pericolul extremismului legionar.
Devenit conducator al statului şi neavând rezultate concrete în domeniul informaţiilor, după două luni de guvernare, generalul Ion Antonescu şi-a adus aminte de Eugen Cristescu.
Două condiţii fundamentale a pus Eugen Cristescu generalului Ion Antonescu, pentru a accepta funcţia de şef al SSI.
Prima condiţie, „fără legionari în SSI”, paradoxal, deşi România era stat naţional-legionar, începând cu 14 septembrie 1940, prin Înalt Decret Regal. Tradus în limbajul politic de astăzi, condiţia pusa de Cristescu lui Antonescu se numeşte „echidistanţă politică”.
A doua condiţie, „activitatea SSI să se desfaşoare pe baza unei legi organice”. A fost o premieră în istoria serviciilor de informaţii când o astfel de instituţie accepta să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei legi publicate în „Monitorul Oficial”.
A fost vorba despre Legea din 15 noiembrie 1940 privind organizarea si functionarea Serviciului Special de Informaţii.
Ar fi normal ca şi astazi, aceste condiţii de bază care direcţionează activitatea de intelligence într-un stat democratic, echidistanţa politică şi legalitatea, să reprezinte două principii fundamentale care să nu poată fi încălcate.
Dacă la acestea mai adăugăm şi Oficiul pentru Centralizarea Informaţiilor, structură creată de acelaşi Eugen Cristescu, din care făceau parte câte doi reprezentanţi ai fiecărui serviciu de informaţii, Secţia a II-a a Armatei, Siguranţa Statului, Jandarmerie, Politia, poate înţelegem mai bine ceea ce tradiţia ne obligă faţă de rolul unei Comunităţi Naţionale de Informaţii.
.
.
.
|
||||||
.
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Redactor șef | Florin Aluaș | e-mail: florin.aluas@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Senior editor | Ioan Cernucan | e-mail: ioan.cernucan@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Redactori: | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Bianca Sara | e-mail: bianca.sara@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ionela Pahone | e-mail: ionela.pahone@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Iulia Bartha | e-mail: iulia.bartha@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Reporter special | Patricia Negrea | e-mail: patricia.negrea@bistrita24.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Colaboratori: | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Zaharia Cotoc | e-mail: zaharia.cotoc@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| av. Mihai Rapcea | e-mail: mihai.rapcea@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Cristian Nicolae | e-mail: cristian.nicolae@bistrita24.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Design | Valer Igna | e-mail: design@awadesign.ro | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Bistrita24.ro beneficiază de serviciile tel.:0727 673 376; 0788 170 544 |