Ciprian Păcurar a moşit în Ambulanţă 12 bebeluşi (Galerie foto)

Ciprian Păcurar ne povesteşte că de mic a fost pasionat de activitatea medicală, în special de chirurgie. Când eram mic mă uitam la TV la diverse emisiuni de profil, am făcut Liceul Sanitar, apoi Şcoala Postliceală de Asistenţi Medicali din Bistriţa, unde am fost singurul băiat din grupă, ne mărturiseşte Ciprian, care, imediat după studii, s-a dus ca voluntar la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bistriţa-Năsăud. După 7 luni în care 12 ore din 48 era mereu pe jar, fiind gata oricând să salveze încă o viaţă, Cipri, cum îi spun apropiaţii, a dat examen în urma deblocării unui post la serviciul unde era volunar. Au trecut 10 ani de atunci, Cipri Păcurar fiind la fel de devotat şi de fidel slujbei. Când făceam practică la şcoală, adoram să fiu la Urgenţe, la fiecare minut întâlneam altă situaţie, alţi oameni, alte afecţiuni, alte probleme, din care am învăţat extrem de multe. Am şi avut profesori care s-au străduit din răsputeri să ne înveţe ce înseamnă să lupţi pentru o viaţă. Fostul şef de la Medicina Legală, Codrin Rebeleanu, fiindu-ne dascăl, ne ducea mereu, obligatoriu, să asistăm la necropsii, să ne obişnuim cu plăgi, sânge, cadavre, să ne pregătim de orice situaţie, pentru că toţi doream să profesăm, majoritatea pe urgenţe, povesteşte asistentul principal de la SJA.


A intervenit la cele mai grave accidente petrecute în judeţ

Are în palmares numeroase intervenţii, cele mai dificile fiind cele cu cod roşu, precum inundaţiile din 2006 de la Târlişua, tragicul accident petrecut în luna august, în Tiha Bârgăului, soldat cu 12 victime, dintre care 4 morţi. Un alt caz care l-a marcat pe Ciprian a fost accidentul din groapa Sărăţii, când o scândură a străpuns toracele Violetei Berki, intrându-i  prin spate şi ieşind prin sânul stâng. Noi am ajuns primii la faţa locului, am reuşit să o stabilizăm... a fost incredibil, atât ce vedeam, cât şi minunea că era în viaţă. Scândura nu i-a atins organele. Medicii îi dădeau şanse minime de supravieţuire, femeia fiind transportată cu tot cu scândura cu elicopterul SMURD la Târgu Mureş...  a avut zile, noroc, acum e sănătoasă, povesteşte asistentul. A făcut pe moaşa la naşterea a 12 copii, ultimul plângând pentru prima dată în braţele lui Ciprian, în urmă cu 2 luni, la 7.00 dimineaţa, o fetiţă. Toţi au venit pe lume în Ambulanţă. Aceste cazuri sunt frecvente pentru că gravidele sună în ultimul moment...îşi prelungesc durerea. Doamne fereşte de o ruptură de uter, de o hemoragie, noi pe maşină nu avem nici intrumentele necesare intervenţiei, dar nici spaţiu... e mai dificil. Din fericire, doar o naştere a fost mai complicată, o circulară de cordon. Viitoarele mame nu sunt singurele, mulţi, din păcate, suferă şi când nu mai au nicio soluţie apelează la noi... aşa e omul, răbdător, însă nu toţi. Mai sunt care sună că îi doare capul sau o măsea. Dacă le ceri să meargă la urgenţe, la un cabinet sau le sugerezi să ia o pastilă ridică tonul, că e dreptul lor... Corect, însă, pot fi cazuri cu adevărat urgenţe, când secundele contează,  mărturiseşte Cipri. Dintre mamele ai căror prunci au fost moşiţi de el, doar una i-a mulţumit, oprindu-l pe holul Spitalului Judeţean.


Dacă ţi-e milă, nu faci nimic


Spune că şi acum, după 10 ani de activitate, este încercat de milă, însă orice sentiment care-l apasă în anumite situaţii, la anumite cazuri, trebuie îndepărat imediat, pentru că "dacă ţi-e milă nu poţi face nimic".  De fiecare dată mă gândesc aşa: nu pot să-i fac decât un bine, de aceea sunt acolo... orice fac este spre binele victimei sau al pacientului. Oricum, consider că trebuie să ai un dram de nebunie să faci asta, nu oricine reuşeşte. Cunosc un medic de familie, o femeie, care a dat examen şi a venit la noi. A stat nicio oră. Prima ei intervenţie, prima nenorocire. S-a întors bulversată de la un accident rutier tragic, unde ochii i-au văzut scene demne de filme de groază.  Şi-a dat demisia, spunând că ea nu poate face aşa ceva, ne-a mărturisit Ciprian. Potrivit asistentului, Serviciul Judeţean de Ambulanţă este solicitat să intervină la fiecare tură, de multe ori, salvatorii de vieţi fiind puşi în situaţii extreme. Un echipaj din Sângeorz-Băi a urcat pe munte, circa 2 ore, după o femeie de 42 de ani, găsită de un cioban în hipotermie... Nu este uşor, dar ne place tuturor ce facem, suntem ca o familie. Locul meu de muncă este a doua casă, luăm masa împreună, ne povestim necazurile unul altuia, intervenim împreună, pentru că 12 ore suntem împreună, adaugă Cipri.


Timpul stă pe loc când ai nevoie, tu, de Salvare


Unul dintre cei mai apreciaţi asistenţi ai Serviciului Judeţean ne-a explicat cum e cu timpii de deplasare. Am fost şi eu în situaţie, pentru o rudă... într-adevăr, ai impresia că nu mai ajunge, că timpul stă în loc, dar Ambulanţa nu întârzie. După ce dispecerul închide telefonul, într-un minut, maxim două, maşina a ieşit din curte. De regulă, în oraş se ajunge la destinaţie în 4-5 minute... se mai pierd timpi în trafic, atunci când dai peste nişte şoferi pricepuţi, care pur şi simplu se pierd, când aud sirena... nu se dau deoparte, îngreunează trecerea Salvării, conchide Ciprian Păcurar. Asistentul ne-a povestit că echipajul de pe Ambulanţă se alege uneori şi cu injurii, în trafic, pentru că merge cu girofarul şi cu 60 km la oră. Dacă avem o persoană cu fractură la coloană, nu poţi merge tare, viteza depinde şi de starea pacientului, adaugă asistentul.
Devotamentul pentru salvarea de vieţi este la el acasă în familia lui Ciprian. Soţia sa, Magda, este în aceeaşi branşă având cu câteva luni mai multă vechime decât el. Fiica lor, Iasmina, este şi ea pasionată de meseria părinţilor, cunoscând toate aparatele şi instrumentele Ambulanţei, cu care mami şi tati îi ajută pe cei care au nevoie. Nu în ultimul rând, Ciprian Păcurar este şi voluntar la Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa.