Am pierdut respectul domnului Mititean

Nu cred că există vreo umbră de îndoială în ce priveşte acurateţea informaţiei. Faptul că domnul Valentin Pop Mititean e parte în dosarul 403/112/2011 e cât se poate de evident. O demonstrează noul portal al instanţelor de judecată. Este adevărat că dânsul e „reclamant” la pachet cu alţi 35, dar acest lucru nu îl face mai puţin reclamant decât este. Diferenţa între el şi ceilalţi reclamanţi este că el e şef numit politic de PDL. În caz că aţi uitat, Guvernul e condus de Emil Boc, preşedintele PDL. Drept urmare, Valentin Pop Mititean, membru marcant al PDL nu  este de acord cu politica Guvernului Boc. Simplu, nu?

Aşa mi s-a părut şi mie când am descoperit acest „subiect”. Domnului Mititean i s-a părut însă altfel. Dânsul şi-a permis astăzi să-mi dea telefon şi să îmi ceară să scot textul de pe site. Nu am vrut. A insistat. Vrea să-i scot măcar fotografia. Nu am vrut. În final, mi-a spus că mă dă în judecată pentru că am făcut un abuz. A avut şi nişte argumente. Strict personale şi extrem de subiective.

Primul şi cel mai important este că el nu a vrut să dea instituţia în judecată, iar ea, adică instituţia, s-a dus singură la Tribunal şi a făcut o plângere în numele tuturor salariaţilor. Cum şi directorii sunt salariaţi, ei nu au fost uitaţi prin generozitatea instituţiei plângăcioase. I-am spus că aşa ceva nu se poate. S-a mai gândit şi a rectificat. Sindicaliştii au depus plângerea la Tribunal şi nu l-au întrebat. Au dus o listă cu toţi membrii, inclusiv cu el. I-am spus din nou că nu se poate. Conducerea unei instituţii e asimilată patronatului şi nu are cum să facă parte din sindicat. Atunci domnul Mititean a început să se enerveze cu adevărat şi să îmi spună vitejeşte că „mi-am pierdut respectul lui” şi mă va da în judecată pentru abuz.

Trec peste faptul că, pe tot parcursul discuţiei noastre telefonice o femeie care se afla fix lângă domnia sa ţipa ca din gură de şarpe, iar domnul Mititean nu făcea decât să-mi repete la telefon ceea ce auzisem deja din gura doamnei respective. Trec şi peste faptul că nu mi-a adus niciun argument logic şi, ca urmare, am lăsat textul acolo unde este. Dar profit de ocazie să-i spun altceva.

Nimeni nu poate să facă o plângere în numele tău dacă nu eşti de acord. Ca urmare, trebuie să semnezi. Dacă nu ştii ce semnezi, ai probleme cu responsabilitatea. Dacă ai astfel de probleme, teoretic nu ar trebui să fii director. Ce este un director până la urmă? Omul care ia cel mai mare salariu din instituţie fără să-i pese pe ce îşi lasă semnătura? Omul pe care îl fraieresc angajaţii care depun plângeri în numele lui sau cel în faţa căruia nimeni nu ar îndrăzni măcar să se gândească la un asemenea lucru?

Nu ştiu şi nici nu-mi pasă cum de a ajuns numele directorului pe lista salariaţilor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală care se plâng că Guvernul Boc le-a tăiat pe nedrept salariile cu 25%. Nu e treaba mea să conduc instituţii şi să fac anchete. Nici să dau telefoane jurnaliştilor duminica să-i ameninţ cu judecata. Treaba mea este să arăt lumii ce nu este în regulă şi asta fac. Pot să-mi imaginez, de exemplu, că Valentin Pop Mititean a sperat că nu va şti nimeni că se numără printre reclamanţi (a uitat probabil că portalul instanţelor de judecată e public), că salariaţii vor câştiga procesul şi că el, ca şi ei, va primi, la un moment dat, o sumă frumuşică înapoi. Pot, dar nu vreau să o fac. Ceea ce vreau eu este să-i fac pe oameni să înţeleagă că sunt responsabili pentru faptele lor.

De peste doi ani de când domnul Mititean conduce instituţia, nu am auzit de nicio realizare notabilă a domniei sale. Îl văd doar la depuneeri de coroane sau urmărindu-mă prin curtea DADR nu cumva să vorbesc cu cine nu trebuie, nu cumva să fotografiez vreo buluceală pe la vreo uşă. Tot timpul e în birou, deşi agricultura se face pe teren şi, de câte ori bat la uşa dânsului, pare să nu aibă nicio treabă importantă. Cred că am şi eu o problemă minoră cu respectul pe care i-l port în calitatea sa de director de instituţie, dar nu atât de gravă încât să-l sun şi să-l ameninţ în timp ce cineva îmi şopteşte din spate ce să-i spun. Deci pot să trăiesc cu asta, deşi dânsul e plătit cu bani publici să facă ceva, nu să stea.

În ce priveşte dosarul în care şi domnia sa este „reclamant”, tot ce pot face este să-l ajut să reţină data când are prima înfăţişare: 11 martie 2011. Dacă dânsul susţine că apare fără voia lui pe lista reclamanţilor când biata instituţie pe care o conduce e doar "pârât", aştept rezultatul anchetei interne şi numele celui care a falsificat semnătura şefului. Altfel, voi crede că totul a fost o simplă încercare de intimidare a unui jurnalist din seria „Să ascundem gunoiul sub preş”. Până acum, nereuşită. 

http://www.bistrita24.ro/articole/Valentin-Pop-Mititean--nemultumit-de-propriul-Guvern-pe-care--culmea--l-a-mai-dat-si-in-judecata--6187.html